Munca și fata

Să muncești e greu.

Toată lumea e într-o frenezie continuă, „dați-mi și mie un internship”, „vreau să mă angajez, să muncesc, cât mai repede posibil” etc. Însă tot acest proces de internare/ angajare este foarte misterios și greu de înțeles, mai ales că nu înțelegi de ce nu ești ales niciodată și nimeni nici măcar nu se sinchisește să-ți dea un răspuns. 

Iar cei care au reușit, totuși, să-și găsească ceva (și nu mă refer la promoții) din timpul facultății sunt priviți cu ochi mari și mirați. Toată lumea are impresia că odată ce ai prins un internship, e un bilet spre un viitor strălucit, faci experiență, ai ce trece în CV și așa mai departe. Practic, ai viața aranjată.

Atât doar că, na, să muncești e greu. Îți ocupă mult timp și e nașpa uneori.

Programul tău se transformă din:

– trezirea la 11-12, mergi la un curs pe la 16, dacă ai chef

– te trezești de dimineață doar câteodată, când trebuie să te duci la seminar

– pierzi vremea, mănânci ceva

– te culci pe la 1-2

– ai timp liber cam pentru orice, dar ți-e lene

În asta:

– te trezești pe la 6-7 în fiecare zi, te îmbraci repede, îți pui ceva de mâncare în geantă

– fugi la facultate să apuci seminarul de 8 dimineața

– fugi la birou, muncești

– fugi la curs

– ajungi acasă pe la 19-20

– faci duș, mănânci, se face ora 22 și te bagi la somn că ești terminat

– o iei de la capăt

 

Cu alte cuvinte, e vineri seara și nu mai am puterea să mă ridic din pat. 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s